Cutreierăm țara în lung și în lat pentru a descoperi mereu vinuri noi și oameni pasionați de locuri și tradiții. Stăm de vorbă cu producători locali și admirăm priveliștea din vie. Degustăm și alegem vinurile care spun povestea locului, a oamenilor care muncesc în vie și cramă, a soarelui care mângâie ciorchinii de struguri în toiul verii.
Degustări de vinuri
Organizăm degustări tematice, testăm soiuri și regiuni noi, comparăm vinuri mai noi sau mai vechi și încercăm asocieri culinare curajoase.
Evenimente la cramă
Unele vinuri își spun povestea mai bine în vie, la invitația producătorului. O astfel de șansă merită fructificată, iar pentru ca evenimentul să fie la înălțime e bine sâ fim mai mulți. Ne mobilizăm împreună.
La începutul anilor 2000 numărul investitorilor privați în industria viti-vinicolă a început să crească, parteneriate româno-italiene, româno-britanice, româno-franțuzești regăsindu-se pe tot teritoriul țării. Aderarea la U.E., programele de reconversie și imaginea străinilor care îmbrățișau zone viticole cu tradiție din România au stârnit o efervescență care sperăm să fie pomenită în istorie ca perioada de renaștere a vinului de calitate din România europenă.
Trăim o perioadă revolționară pentru viticultura românească. Avem șansa să revenim pe locuri fruntașe și să impunem referințe pentru viitor, așa cum am făcut-o în trecut.
Ține de noi să fim responsabili, etici în promovare și vânzare, să construim ceva durabil și să susținem produsele românești.
Secolul XX a prins întreaga Europă într-o perioadă de incertitudine după atacul devastator al Filoxerei.
Lipsa de educație, lipsa de mijloace fnanciare și lipsa de viziune au dus la pierderea multor soiuri autohtone și în același timp la plantarea a mari suprafețe de vie cu hibrizi americani care nu au mai fost altoiți cu viță nobilă.
Gustul și percepția vinului sunt profund alterate până în ziua de astăzi, de recoltele de “1001”, “California” și “Căpșunică”.
Colectivizarea și CAER-ul sunt doar consecințe ale perioadei postbelice care au dus la pierderea indentității vinului, renunțarea la sorturile tradiționale de Cotnari, de Lechința sau de Târnave și galopul spre cantitate în defavoarea calității.
Finalul secolului XX ne găsește exportând vin roșu dulce și alcoolic.
Perioada 1863-1900 va rămâne ca o pată neagră în istoria Europei. Din cauza goanei după bani și faimă și din dorința de a cuceri lumea internațională a vinului, am încălcat principiile de bază alte Terrei. Fiecare continent are granițele sale naturale.
Importul de soiuri hibride din America ‘Isabelle’, a adus în 1863 în Anglia, insecta numită Filoxeră.
Ȋn decursul a 35 de ani Filoxera ajunge să distrugă 80% din plantațiile de vie din Europa. Ȋn România e semnalată prezența Filoxerei în anul 1884, în Dealu Mare.
Soluția este cea folosită până în ziua de astăzi, altoirea soiurior nobile pe rădăcini din viță americană rezistente la Filoxeră.
Istoria Țărilor Române în secolele XIV-XIX se reflectă în creșterea viței de vie și producerea de vinuri. Coloniștii sași au adus Rieslingul, Traminerul și Pinot Grisul în Transilvania. Ștefan cel Mare face schimb cu Matei Corvin de plante de viță de vie pentru a testa celebrul vin de Cotnari și cel de Aszu. Mihai Viteazu pune bazele la Aiud a unei exploatări de vie.
Vinul de Lechința se servea pe masa lui Franz Joseph al Austriei.
Vinurile românești sunt recunoscute în toată Europa și câștigă medalii importante la concursurile de la Berlin sau Paris.
Burebista a spus ‘Tăiați viile’ și s-a poziționat ca prim profesor de Viticultură în preistoria noastră.
Vița de vie este o plantă sălbatică care are creștere naturală foare mare. Pentru a realiza producție de calitate, via necesită tăiere. Asta a observant Burebista și a transmis urmașilor lui. Noi am intepretat cuvintele lui prin obiceiurile societății actuale.
O altă ipoteză se referă la protejarea graniței de nord-vest a ținuturilor dacice, această graniță coincidea cu limita naturală de creștere a viței de vie. Prezența strugurilor în ținuturile mărginașe atrăgea cotropitori din Nodrul Europei. Decizia de tăiere a viței de vie este astfel o mișcare tactică, cum suntem obișnuiți să vedem pe tot parcurul istoriei Moldovei și Țării Românești.